ARTICOLE

Covorul PVC medical - Intretinerea pardoselilor medicale sau cum va protejati investitia

Indiferent cat de bun va fi covorul PVC sau linoleumul ales, daca nu veti avea un program eficient de intretinere a acestuia, degradarea va fi accelerata. Pardoselile unităţilor sanitare sunt printre cele mai solicitate suprafeţe, nu atât la eforturi mecanice, cât mai ales la agenţi chimici şi biologici specifici care intervin accidental sau în procesul de cleaning. Din perspectiva curăţeniei, suprafeţele din spitale sunt clasificate în: critice, semicritice şi non-critice; pardoselile sunt catalogate ca non-critice, dar asta nu înseamnă că ele nu pot deveni surse de boli şi epidemii. Curăţenia este definită ca rezultat al aplicării corecte a unui program complex, la care sunt supuse suprafeţele pe care se evidenţiază macro sau microscopic diverse materii organice sau anorganice. Un ordin al ministerului de profil (261/2007) reglementează în bună măsură activitatea de curăţare, dezinfecţie şi sterilizare, cele 3 etape ale întreţinerii unui mediu cât mai puţin dăunător sănătăţii omului. În privinţa pardoselilor, se lucrează de regulă doar la nivel de curăţare şi dezinfecţie, deci cu detergenţi, dezinfectanţi sau produse biocide, ale căror substanţe active acţionează chimic sau biologic asupra organismelor dăunătoare. Aşadar, trebuie îndepărtată nu doar murdăria vizibilă, ci şi cea microscopică. Este utilizat deseori termenul de „biofilm” atunci când un agent microbiologic aderă şi se fixează de o suprafaţă, îngreunând astfel accesul substanţelor active antimicrobiene. Curăţare şi dezinfecţie Conform ordinului guvernamental amintit, pavimentele din spitale (mozaic, ciment, linoleum, lemn etc.) necesită ştergere şi o curăţare riguroasă, apoi dezinfecţie, ce poate fi de nivel scăzut, mediu sau înalt, cum este cazul prezenţei produselor biologice. De asemenea, pentru spaţiile destinate preparării şi distribuirii alimentelor sunt prevăzute aceleaşi operaţiuni, urmate de clătire (clătirea este obligatorie în orice operaţiune de dezinfecţie). Este necesară deci în primul rând o etapă de curăţare, de îndepărtare mecanică şi chimică a murdăriei, care se realizează cu detergenţi, produse de curăţat şi produse de întreţinere. Urmărirea şi controlul programului de curăţare revin personalului unităţii sanitare, care este responsabil cu supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale (care intervin în spital). Acest lucru nu înseamnă că serviciul de curăţenie nu se poate externaliza - chiar există firme specializate care se ocupă cu cleaningul unităţilor sanitare, având puterea financiară şi know-how-ul necesar. Reguli fundamentale de utilizare a produselor de curăţare respectarea tuturor recomandărilor producătorului; respectarea normelor generale de protecţie a muncii; este interzis amestecul produselor; este interzisă păstrarea produselor de curăţare în ambalaje alimentare; produsele se distribuie la locul de utilizare, respectiv la nivelul secţiilor sau compartimentelor, în ambalajul original sau în recipiente special destinate, etichetate cu identificarea produsului. Câteva reguli de depozitare a produselor şi ustensilelor: să existe spaţii special destinate depozitării produselor şi ustensilelor, spaţii care să asigure menţinerea calităţii iniţiale a produselor până la utilizare; spaţiile de depozitare trebuie să aibă pardoseli şi pereţi impermeabili şi uşor de curăţat; spaţiile de depozitare să aibă aerisire naturală, iluminat corespunzător şi un grad optim de umiditate; în fiecare secţie sau compartiment trebuie să existe încăperi special destinate depozitării produselor şi ustensilelor utilizate pentru efectuarea curăţării, aflate în rulaj, şi pentru pregătirea activităţii propriu-zise; aceste încăperi trebuie să aibă pavimente şi pereţi impermeabili, uşor de curăţat; trebuie să existe chiuvetă cu apă rece şi caldă, dotată pentru igiena personalului care efectuează curăţarea, precum şi chiuvetă sau bazin cu apă pentru dezinfecţia şi spălarea ustensilelor; să existe suport uscător pentru mănuşile de menaj, mopuri, perii şi alte ustensile; Dezinfecţia este procedura care se aplică numai după curăţare. Aici este necesară cu atât mai mult respectarea măsurilor de protecţie a muncii, pentru a preveni accidentele şi intoxicaţiile. În general, aceşti dezinfectanţi provoacă prin contact iritaţii ale pielii, leziuni oculare şi... nu spălaţi acvariul cu ei. Există mai multe tipuri de dezinfecţie, dar pentru suprafeţe cum sunt pardoselile se utilizează de regulă dezinfecţia chimică şi, mai rar, cea cu jet de aburi şi cea cu ultraviolete. Dezinfectanţii chimici au caracteristici biocide, pentru un spectru larg de microorganisme care pot cauza boli grave şi chiar epidemii: Staphilococus aureus, Corynebacterium diphtheriae, Streptpcocus faecalis, Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa, Salmonella choleraesuis, Brevibacterium ammoniagenes, Corynebacterium diphteriae, Eterobacter aerogenes, Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, Proteus mirabilis, Pseudomonas aeruginosa, Salmonella coleraesuis, Salmonella shottmuelleri, Shigella dysemerie, Staphylococcus pyogenes, Adenovirus type 5, Herpes simplex (varicela), Gripa A 2 (Hong Kong), Vaccinia (pox), Candida albicans, Microsporum gypseum, Tricophyron metagrophyres şi multe altele. Acţiunea unui dezinfectant este mai eficace pe suprafeţele lavabile, prin solubilizare în apă rece sau caldă; unii producători îl furnizează gata preparat. Poate fi utilizat nu doar în spitale, ci şi în locuinţe, şcoli, edificii publice, clinici veterinare, săli de sport, vestiare şi în orice alt loc în care este foarte important să fie controlat pericolul infecţiilor prin contactul cu suprafeţele de uz comun (dar nu la concentraţiile folosite în domeniul casnic). Utilizarea în mod continuu a dezinfectantului pe toate suprafeţele lavabile trebuie să fie o practică frecventă în aceste spaţii. Unele produse sunt concepute atât ca gremicide, cât şi ca produse de curăţenie, respectiv odorizante sau chiar degresante. Este bine să beneficiaţi de avantajele unui produs polivalent, dar în general marii producători insistă pe game specializate, adică produsul potrivit la lucrul potrivit. Ar fi bine să fiţi atenţi şi la modul de întrebuinţare, adică dacă poate fi aplicat cu cârpa, mopul sau doar cu un echipament special, respectiv un aspirator cu injecţie-extracţie. Reguli pentru dezinfectanţi în cazul în care eticheta produsului s-a pierdut, dezinfectantul nu se mai foloseşte; întotdeauna manipularea se face purtându-se echipament de protecţie; se păstrează numai în flacoanele originale, pentru a se evita contaminarea lor şi pentru a nu se pierde informaţiile de pe eticheta produsului. Folosirea produsului se face şi în funcţie de suprafaţa suport. De pildă, în unele suprafeţe de PVC se găsesc şi oarecare cantităţi sau zone de cauciuc, ceea ce înseamnă folosirea unui detergent dedicat. Unii dezinfectanţi afectează PVC-ul, cauciucul sau linoleumul, dar un bun sistem de curăţare poate deveni strat protector pentru acestea. O ceară pentru PVC este de asemenea un tratament potrivit pentru a face acest material mai rezistent la agresiunea dezinfectanţilor. În alegerea produselor chimice de curăţenie şi dezinfectare trebuie să fiţi atenţi la provenienţa produselor, spaţiul cărora le sunt destinate (în cazul nostru, produse speciale pentru spitale) şi, atenţie, să aibă avizele necesare! Unii furnizori vă indică certificate de management al calităţii sau eticheta verde, ceea ce este bine, într-adevăr, pentru că vă garantează că veţi cumpăra oricând acel produs la aceeaşi calitate şi că nu veţi polua mediul. Dar dumneavoastră trebuie să vedeţi în primul rând dacă este în conformitate cu legislaţia privitoare la procedura de plasare pe piaţă a produselor biocide. Eficacitatea, chimia, toxicologia şi ecotoxicologia acestor produse sunt verificate de Comisia Naţională pentru Produse Biocide (organism care funcţionează pe lângă Ministerul Sănătăţii) şi de un grup de experţi desemnaţi de alte ministere implicate. Şi pentru manichiură, tatuaje sau piercing Unor norme stricte de curăţare a pardoselilor sunt supuse şi cabinetele de înfrumuseţare corporală, pentru care Ministerul Sănătăţii Publice a emis un ordin special (1136, din 27 iunie 2007). Un mare pericol în aceste cabinete de înfrumuseţare (mai ales când este vorba de tatuaje, piercing, manichiură-pedichiură) îl reprezintă unele boli transmisibile, precum hepatitele, TBC-ul sau bolile dermatologice. Ca spaţii alocate, sunt obligatorii incinte separate pentru înregistrare şi aşteptare destinate clienţilor, pentru proceduri, pentru păstrarea echipamentelor, instrumentarului şi diverselor articole curate, grup sanitar, precum şi un spaţiu pentru depozitarea echipamentelor şi materialelor destinate curăţeniei. Podelele din fiecare cameră trebuie să fie netede, lavabile, confecţionate din materiale neabsorbante, bine întreţinute, să poată fi uşor spălate şi curăţate, iar culorile acestor suprafeţe trebuie să fie deschise. În cazul pardoselilor nelavabile, curăţarea se poate face prin aspirare – iată o prevedere ambiguă, care este lăsată pentru evaluare celui care controlează respectarea legii, deci... atenţie! Curăţenia, care trebuie să fie perfectă, se efectuează la sfârşitul programului şi ori de câte ori este nevoie, de către personal calificat. Suprafeţele pe care se desfăşoară tratamentele sau cele aflate în zona de sterilizare trebuie să fie confecţionate din materiale neporoase, neabsorbante. În cazul în care pardoselile sau alte zone sunt pătate de fluide biologice, sânge, secreţii etc., trebuie curăţate şi apoi dezinfectate, conform prevederilor legale în vigoare, respectând timpii şi concentraţiile recomandate de către producători. Nota: Acest articol a fost inspirat si de o serie de materiale publicate pe www.pardoselimagazin.ro Unele paragrafe sunt preluate integral de pe sursa mentionata